Bă, dacă n-am chef…n-am chef. E gata şi vara asta şi n-am făcut nimic de care să mă mândresc. Shame on me, dar nu e ăsta subiectul postului.
A fost o vară plină. A început cu un abonament la piscină, dar s-a dus dracului treaba când a apărut boala şi tot acolo au ajuns şi planurile mele. Aveam câteva, dar fără elementul cheie, le-am pus la păstrare.
Am ars-o foarte meditativă în sezonul ăsta şi-am lăsat-o moale cu ieşirile prin oraş, cu băutele, cu socializarea şi astea. Odată declanşat procesul meditaţiei, a fost greu să-l opresc. Mai ales că am avut multe subiecte de gândire. Mi-am găsit proiecţia într-un mascul şi ăsta, din start, nu-i un lucru bun. (Dacă m-aş strădui puţin, aş găsi motive să afirm contrariul, dar n-ar mai avea farmec, right?)
Am reuşit să fac o distincţie clară între timpul obiectiv şi ăl` subiectiv.
Am reuşit să mă scot din minţi. EU pe mine însămi, da. Eu pot, eu sunt magician. M-am luptat cu tot ce-am refulat de-a lungul timpului. Subconştientul mi-a declarat război şi a pus cărţile pe masă. Toate cărţile! Vreau să spun că deşi am avut tot timpul vise dubioase (unele dintre ele s-au întâmplat pe bune, după 
), în perioada asta, m-au bântuit ca niciodată. Şi cum firea-mi analitică mi-o permite, am despicat firu-n patru şi-am găsit eventuale semnificaţii la TOT. Ca să fie tacâmul complet, am citit şi Interpretarea viselor a lui Freud. Nu m-a satisfăcut pe cât mi-ar fi plăcut, dar îmi asumasem riscul. Ah, ca să fie comic, am fost visată în postura de nevastă şi mamă. Atât e comic. Faptul că visul era despre o fază la care mă gândisem mult cu o zi înainte şi nu era al meu, m-a făcut să ridic sprânceana.
Am descoperit că pot fi exagerat de agresivă atunci când se joacă cineva cu ţeasta mea. Am distrus mitul conform căruia experienţa te ajută să reacţionezi BINE când ţi se întâmplă iar. Eu n-am control şi nici măcar voinţă în sensul ăsta. Dar ştiu câţiva oameni care ar fi cel puţin mândri să mă vadă out of control.
M-am convins, încă odată, că vârsta nu reprezintă o garanţie împotriva imbecilităţii. Oraşul, ca-n fiecare vară, a fost plin de fiinţe umane din toate categoriile posibile. Am apreciat tot timpul un om care ştie să facă lucrurile la momentul lor. Pentru unii, însă, a fi rebel înseamnă a nu avea vârstă. B-) În principiu mi se pare ok să încerci chestii, dar dacă ai depăşit vârsta la care cerceii sunt un trebuie avut şi tu consideri în continuare că eşti COOL dacă semeni cu Nick, nu-mi invada spaţiul!
A murit Michael Jackson. Ăştia din mass-media au subiect de ştiri pentru următoarea perioadă de timp. Deveniseră plictisitori cu economia şi criza prin care trecem. Piesele lui Michael 24 din 24 la radioul din bucătărie i-ar fi provocat surorii mele insomnii grave acum ceva timp.
Am mai fost pe la concerte, în familie, aşa. Slăbuţ cu prezenţa, dar ce pot să spun…eram cu toţii conştienţi de direcţia în care se îndrepta hh-ul pe aici. Mă bucur, totuşi, că mulţi oameni au rămas consecvenţi şi – ca să fiu în ton – vorba lui Doc, decât că mă audă o mie, mai bine m-ascultă trei. Ah, bă, dacă tot suntem puţini, hai să renunţăm dracului la sonorizare, că-i din ce în ce mai nasoală de la un eveniment la altul. Iniţial am crezut că se trage de la faptu` că ne aflam în Onisimi Private (de sunet corespunzător) Club, da` şi la Zona Verde am avut motive să mă plâng. Can`t a girl ever be pleased? Până la urmă, e posibil să nu-mi funcţioneze mie corect aparatul auditiv, dar primul pas în rezolvarea unei probleme e să conştientizezi că restul lumii e de vină pentru orice. 
Am văzut asta într-un film.
Mi-am confirmat faptul că nu sunt bună la combinat băieţi. 
) Nu-s capabilă să-mi flutur genele ca să mă arăt interesată şi singurul pas pe care am putut să-l fac recent, a fost să iau id-ul unuia de la o cunoştinţă comună…şi asta după câteva luni de zile. Rămân pe pătrăţica mea, unde scrie că vine de la sine. 
? Mi-ar fi trebuit, probabil, timp de antrenament PI ŞENTRU, unde se analizează speciile între ele.
S-a măritat Ana! Zice că nu-i rău şi o cred pe cuvânt. Parcă-i mai frumoasă şi mai fericită ca niciodată. Bravo, bă! Am dansat la nunta ei şi am fost om important acolo, cumva. După o glumă de-a lui Daniel, am ajuns la concluzia că probabil voi fi domnişoară de onoare şi om de bază la nunţile tuturor prietenilor mei – îl includ până şi pe creTzu – , până să ajung la a mea (asta, desigur, în eventualitatea în care a mea va exista).
Am vrut la mare. Nu-s bani. Nu-i nimic. Am imaginaţia bogată. Mă duce ea unde vreau.
Ne-auzim!
