Felicit Jandarmeria Română pentru cei 159 de ani de existenţă pe care i-a împlinit pe 3 aprilie! Mulţumim că aveţi grijă de noi! 
Am fost să văd şi eu cum sărbătoresc jandarmii ziua lor. Frumooos! Chiar mi-a plăcut. Desigur, am fost întrebată de câteva ori unde-i pălăria (de fapt întrebau de Artistul) şi am răspuns de fiecare dată uşor intimidată, că e la Bucureşti şi m-a trimis pe mine în locul lui.
Conferinţă de presă, exerciţii demonstrative, tehnici de autoapărare, câini dresaţi şi Cupa Presei la Tir. Eh, asta pe scurt, aşa. Am împuşcat şi eu o siluetă verde cu cerculeţe albe şi am primit o diplomă…menţiune, dar vorba d-lui Todireanu dacă era un inamic, tot era rănit. Un eventual inamic al meu ar fi fost rănit bine.
Ei, da…aşa iese faţa mea în fotografii.
Surprins de abilităţile mele de trăgaci, un pui de virus gripal a hotărât că-mi trebuie o schimbare de look şi mi-a pictat faţa cu alb (că-i culoarea purităţii), m-a făcut fierbinte, mi-a anihilat simţul olfactiv şi pe ăl` gustativ şi a sporit producţia de mucus la nivel nazal. Nu sunt mulţumită de ce a ieşit. Ne luptăm de atunci.
1 comentariu
aprilie 6, 2009 la 03:15
Ne apara de niste copii care s-ar putea sa-si dea foc singuri cu o fumigena si mai bine-si iau pulane peste cap decat sa se friga. ne mai aparau si prin parcuri sa nu cumva sa bem o bere intr-o seara frumoasa de vara sau sa ne suim pe un scranciob. ah … si ne mai aparau de noi insine lunadu-ne la rost daca mergeam singuri spre casa la o ora tarzie la modu “unde mergi? … ia da-tzi gluga jos”. majoritatea facuti din acelasi aluat ca orice prost fixat numai pe bataie,numai ca astia o fac legal si n-a fost nimeni tras la rost niciodata.
Cea mai proasta meserie / Este la jandarmerie !